Loading...

Transport Resita Berlin


Resita Berlin
Sumar ruta
Plecare: Resita (Romania)
Sosire: Berlin (Germany)

Info RSCtrans: +40724724727 intre orele 8:00 si 23:00

RSCtrans efectueaza transport de persoane in peste 400 de destinatii cu autocar si microbuz  8+1 locuri. Transportul se efectueaza in cele mai bune conditii, cu masini dotate cu sisteme de confort si siguranta de ultima generatie. Deasemenea transportul de persoane are tot timpul 2 soferi profesionisti si amabili in orice moment. In pretul calatoriei este inclus: o geanta de mana si un bagaj de 40 kg .

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Resita – Berlin beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Resita – Berlin cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Berlin – Resita cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Resita – Berlin cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Berlin – Resita cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Resita
mobil/fix:  +40724724727
email: office@rsctrans.ro

Destinatii populare din Germania :

berlin

Berlin

Germany’s capital, with the Reichstag, Brandenburg Gate, the Holocaust memorial & Berlin Wall.

munich

Munich

Bavarian capital known for Oktoberfest, the Hofbräuhaus beer hall & the Residenz palace & museum.

frankfurt

Frankfurt

German riverside city with European Central Bank, plus Goethe House, Städel & other notable museums.

nuremberg

Nuremberg

German City known for Kaiserburg Castle, the handmade crafts of Handwerkerhof & WWII history.

Informatii utile despre Berlin

Berlinul se află în nord-estul Germaniei, la est de râul Saale, care odată a constituit, împreună cu fluviul Elba, granița de est a tărâmului franc. În timp ce tărâmul franc era locuit în primul rând de triburi germanice precum francii și sașii, regiunile de la est de râurile de graniță erau locuite de triburi slave. Acesta este motivul pentru care majoritatea orașelor și satelor din nord-estul Germaniei poartă nume derivate din slave. Sufixele tipice germanizate de origine slavă sunt -ow, -itz, -vitz, -witz, -itzsch și -in, prefixurile sunt Windisch și Wendisch. Numele Berlin își are rădăcinile în limba locuitorilor slavilor occidentali din zona Berlinului de astăzi și poate fi legat de tulpina polabiană veche berl- / birl-. [1] Deoarece Ber-la început sună ca cuvântul german Bär, un urs apare în stema orașului. Prin urmare, este un braț încântător.

Din cele douăsprezece orașe ale Berlinului, cinci poartă un nume derivat în slavă: Pankow, Steglitz-Zehlendorf, Marzahn-Hellersdorf, Treptow-Köpenick și Spandau. Dintre cele nouăzeci și șase de cartiere ale sale, douăzeci și două poartă un nume derivat în slavă: Altglienicke, Alt-Treptow, Britz, Buch, Buckow, Gatow, Karow, Kladow, Köpenick, Lankwitz, Lübars, Malchow, Marzahn, Pankow, Prenzlauer Berg, Rudow, Schmöckwitz, Spandau, Stadtrandsiedlung Malchow, Steglitz, Tegel și Zehlendorf. Cartierul Moabit poartă un nume de origine franceză, iar Französisch Buchholz este numit după hugăuți.

Primele dovezi ale așezărilor în zona Berlinului de astăzi sunt un fascicul de lemn datat din aproximativ 1192, [2] și rămășițe ale unei fundații de casă datate din 1174, găsite în săpăturile din Berlin Mitte. [3] Primele înregistrări scrise ale orașelor din zona actuală Berlin datează de la sfârșitul secolului al XII-lea. Spandau este menționat pentru prima dată în 1197 și Köpenick în 1209, deși aceste zone nu s-au alăturat Berlinului până în 1920. [4] Partea centrală a Berlinului poate fi urmărită în două orașe. Cölln on Fischerinsel este menționat pentru prima dată într-un document din 1237, iar Berlinul, peste Spree în ceea ce se numește acum Nikolaiviertel, este menționat într-un document din 1244. [2] 1237 este considerată data fondării orașului. [5] De-a lungul timpului, cele două orașe au creat legături economice și sociale strânse și au profitat de la baza principală pe cele două importante rute comerciale Via Imperii și de la Bruges la Novgorod. În 1307, au format o alianță cu o politică externă comună, administrațiile lor interne fiind încă separate. [7] [8]

În 1415, Frederic I a devenit alegătorul Margraviatei de Brandenburg, pe care l-a condus până în 1440. [9] În decursul secolului al XV-lea, succesorii săi au stabilit Berlin-Cölln ca capitală a margraviei, iar membrii ulterior ai familiei Hohenzollern au condus la Berlin până în 1918, mai întâi ca electori ai Brandenburgului, apoi ca regi ai Prusiei și, în cele din urmă, ca împărați germani. În 1443, Frederick al II-lea Irontooth a început construcția unui nou palat regal în orașul gemeni Berlin-Cölln. Protestele cetățenilor orașului împotriva clădirii au culminat în 1448, în „Indignarea Berlinului” [10] [11] Acest protest nu a avut succes și cetățeanul și-a pierdut multe dintre privilegiile politice și economice. După ce palatul regal a fost terminat în 1451, acesta a devenit treptat în uz. Din 1470, cu noul elector Albrecht al III-lea Achile, Berlin-Cölln a devenit noua reședință regală. [8] Oficial, palatul Berlin-Cölln a devenit reședința permanentă a alegătorilor Brandenburg din Hohenzollerns începând cu 1486, când John Cicero a ajuns la putere. [12] Totuși, Berlin-Cölln a trebuit să renunțe la statutul său de oraș hanseatic liber. În 1539, alegătorii și orașul au devenit oficial luterani [13].

Războiul de treizeci de ani între 1618 și 1648 a devastat Berlinul. O treime din casele sale au fost deteriorate sau distruse, iar orașul și-a pierdut jumătate din populație. [14] Frederick William, cunoscut sub numele de „Marele Elector”, care l-a succedat pe tatăl său George William ca domn în 1640, a inițiat o politică de promovare a imigrației și toleranței religioase [15]. Cu Edictul de la Potsdam în 1685, Frederick William a oferit azil hugenotilor francezi. [16] Până în anul 1700, aproximativ 30 la sută dintre rezidenții Berlinului erau francezi, din cauza imigrației hughenote. [17] Mulți alți imigranți au venit din Boemia, Polonia și Salzburg [18].

Începând cu 1618, Margraviatoarea de Brandenburg a fost în uniune personală cu Ducatul de Prusia. În 1701, statul dual a format Regatul Prusiei, întrucât Frederick al III-lea, electorul lui Brandenburg, s-a încoronat ca rege Frederick I în Prusia. Berlinul a devenit capitala noului Regat, [19] înlocuind Königsberg. Aceasta a fost o încercare de succes de centralizare a capitalei în statul foarte îndepărtat și a fost prima dată când orașul a început să crească. În 1709, Berlinul a fuzionat cu cele patru orașe Cölln, Friedrichswerder, Friedrichstadt și Dorotheenstadt sub denumirea de Berlin, “Haupt- und Residenzstadt Berlin”. [7]

În 1740, Frederick al II-lea, cunoscut sub numele de Frederic cel Mare, a ajuns la putere. [20] Sub stăpânirea lui Frederic al II-lea, Berlinul a devenit un centru al iluminării, dar, de asemenea, a fost ocupat pe scurt în timpul războiului de șapte ani de către armata rusă. [21] După victoria Franței în Războiul celei de-a patra coaliții, Napoleon Bonaparte a pornit la Berlin în 1806, dar a acordat autoguvernare orașului. [22] În 1815, orașul a devenit parte a noii provincii de Brandenburg. [23]

Revoluția industrială a transformat Berlinul în secolul al XIX-lea; economia și populația orașului s-au extins dramatic și a devenit principalul nod feroviar și centrul economic al Germaniei. Curând, suburbiile suplimentare s-au dezvoltat și au crescut zona și populația Berlinului. În 1861, suburbiile învecinate, inclusiv Nunta, Moabit și alte câteva persoane au fost încorporate în Berlin. [24] În 1871, Berlinul a devenit capitala Imperiului german recent fondat. [25] În 1881, a devenit un cartier al orașului separat de Brandenburg. [26]

La începutul secolului XX, Berlinul a devenit un teren fertil pentru mișcarea expresionistă germană. [27] În domenii precum arhitectura, pictura și cinematografia au fost inventate noi forme de stiluri artistice. La sfârșitul Primului Război Mondial din 1918, Philipp Scheidemann a fost proclamată la clădirea Reichstag. În 1920, Greater Berlin Act a încorporat zeci de orașe, sate și moșii suburbane din jurul Berlinului într-un oraș extins. Actul a mărit suprafața Berlinului de la 66 la 883 km2. Populația aproape s-a dublat, iar Berlinul a avut o populație de aproximativ patru milioane. În perioada Weimar, Berlinul a suferit tulburări politice din cauza incertitudinilor economice, dar a devenit, de asemenea, un centru renumit al anilor XX. Metropola a cunoscut înălțimea sa ca capitală mondială importantă și a fost cunoscută pentru rolurile sale de conducere în știință, tehnologie, arte, științe umaniste, urbanism, film, învățământ superior, guvern și industrii. Albert Einstein s-a ridicat la importanța publică în timpul anilor la Berlin, fiind distins cu Premiul Nobel pentru fizică în 1921.

În 1933, Adolf Hitler și Partidul nazist au ajuns la putere. Conducerea NSDAP a diminuat comunitatea evreiască din Berlin de la 160.000 la aproximativ 80.000 ca urmare a emigrării între 1933 și 1939. După Kristallnacht în 1938, mii de evrei ai orașului au fost închiși în lagărul de concentrare din Sachsenhausen din apropiere. Începând cu 1943, mulți au fost transportați în lagărele morților, cum ar fi Auschwitz. [28] Berlinul este cel mai puternic oraș bombardat din istorie. [Citare necesară] În timpul celui de-al doilea război mondial, o mare parte din Berlin a fost distrusă în perioada 1943-1945 atacuri aeriene aliate și bătălia de la Berlin din 1945. Aliații au aruncat 67.607 tone de bombe asupra orașului, distrugând 6.427 acri din zona construită. Aproximativ 125.000 de civili au fost uciși. [29] După încheierea războiului din Europa, în mai 1945, Berlinul a primit un număr mare de refugiați din provinciile estice. Puterile victorioase au împărțit orașul în patru sectoare, analog cu zonele de ocupație în care a fost împărțită Germania. Sectoarele Aliaților de Vest au format Berlinul de Vest, în timp ce sectorul sovietic a format Berlinul de Est. [30]

Toți cei patru aliați au împărtășit responsabilități administrative pentru Berlin. Cu toate acestea, în 1948, când Aliații occidentali au extins reforma valutară în zonele occidentale ale Germaniei la cele trei sectoare occidentale ale Berlinului, Uniunea Sovietică a impus un blocaj pe rutele de acces către și dinspre Berlinul de Vest, care se aflau în interiorul controlului sovietic teritoriu. Transportul aerian din Berlin, condus de cei trei aliați occidentali, a depășit acest blocaj prin furnizarea de alimente și alte livrări către oraș din iunie 1948 până în mai 1949. [31] În 1949, Republica Federală Germania a fost fondată în Germania de Vest și a inclus în cele din urmă toate zonele americane, britanice și franceze, cu excepția zonelor din cele trei țări din Berlin, în timp ce Republica Democrată Germană Marxist-Leninistă a fost proclamată în Germania de Est. Berlinul de Vest a rămas oficial un oraș ocupat, dar a fost aliniat politic cu Republica Federală Germania, în ciuda izolării geografice a Berlinului de Vest. Serviciul aerian către Berlinul de Vest a fost acordat numai companiilor aeriene americane, britanice și franceze.