Transport Brasov Brasov Freiburg

Info RSCtrans: +40724724727 intre orele 8:00 si 23:00

RSCtrans efectueaza transport de persoane in peste 400 de destinatii cu autocar si microbuz  8+1 locuri. Transportul se efectueaza in cele mai bune conditii, cu masini dotate cu sisteme de confort si siguranta de ultima generatie. Deasemenea transportul de persoane are tot timpul 2 soferi profesionisti si amabili in orice moment. In pretul calatoriei este inclus: o geanta de mana si un bagaj de 40 kg .

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Brasov – Freiburg beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Brasov – Freiburg cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Freiburg – Brasov cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Brasov – Freiburg cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Freiburg – Brasov cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Brasov
mobil/fix:  +40724724727
email: office@rsctrans.ro

Freiburg a fost fondată de Konrad și ducele Berthold al III-lea de Zähringen în 1120 ca oraș cu piață liberă [1], de unde și numele său, care se traduce prin „oraș liber”. Frei înseamnă „liber”, iar Burg, la fel ca cuvântul modern englezesc „borough”, era folosit în acele vremuri pentru un oraș sau oraș încorporat, de obicei unul cu un anumit grad de autonomie. [2] Cuvântul german Burg înseamnă și „un oraș fortificat”, ca la Hamburg. Astfel, este probabil ca numele acestui loc să însemne un „oraș fortificat de cetățeni liberi”.

Acest oraș a fost situat strategic la o intersecție de rute comerciale între Marea Mediterană și regiunile Mării Nordului și râurile Rin și Dunăre. În 1200, populația din Freiburg număra aproximativ 6.000 de persoane. Cam în acea perioadă, sub conducerea lui Bertold al V-lea, ultimul duce al Zähringen, orașul a început construcția catedralei sale din Freiburg Münster pe locul unei biserici parohiale mai vechi. [1] Început în stil romanic, a fost continuat și finalizat în 1513 în cea mai mare parte ca un edificiu gotic. În 1218, când Bertold V a murit, atunci Egino V von Urach, contele de Urach și-a asumat titlul de conte al lui Freiburg ca Egino I von Freiburg. [1] Consiliul municipal nu a avut încredere în noii nobili și și-a notat drepturile stabilite într-un document. La sfârșitul secolului al XIII-lea a existat un conflict între cetățenii din Freiburg și domnul lor, contele Egino al II-lea din Freiburg. Egino II a ridicat impozitele și a căutat să limiteze libertatea cetățenilor, după care freiburgerii au folosit catapultele pentru a distruge castelul contelui de pe Schloßberg, un deal care are vedere la centrul orașului. Contele furios la chemat pe cumnatul său pe episcopul de Strasbourg, Konradius von Lichtenberg, în ajutor. Episcopul a răspuns mărșăluind cu armata sa la Freiburg.

Conform unei vechi legende din Freiburg, un măcelar pe nume Hauri l-a înjunghiat pe episcopul de Strasbourg la 29 iulie 1299. A fost o victorie pirrică, deoarece de acum înainte cetățenii din Freiburg au trebuit să plătească o expediere anuală de 300 mărci în argint către contele de Freiburg până în 1368. În 1366 contele de la Freiburg au făcut o altă încercare eșuată de a ocupa orașul în timpul unui raid nocturn. În cele din urmă, cetățenii s-au săturat de domnii lor, iar în 1368 Freiburg și-a cumpărat independența față de ei. Orașul s-a îndreptat spre protecția habsburgilor, care au permis orașului să păstreze o mare măsură de libertate. Majoritatea nobililor orașului au murit în bătălia de la Sempach. Familia patriciană Schnewlin a preluat controlul asupra orașului până la revoltarea breslei. Breslele au devenit mai puternice decât patricienii până în 1389.

Minele de argint din Muntele Schauinsland au oferit o importantă sursă de capital pentru Freiburg. Acest argint a făcut din Freiburg unul dintre cele mai bogate orașe din Europa, iar în 1327 Freiburg a bătut propria sa monedă, Rappenpfennig. În 1377, orașele Freiburg, Basel, Colmar și Breisach au încheiat o alianță monetară cunoscută sub numele de Genossenschaft des Rappenpfennigs. Această alianță a facilitat comerțul între orașe și a durat până la sfârșitul secolului al XVI-lea. În Freiburg trăiau între 8.000 și 9.000 de oameni între secolele XIII și XIV și 30 de biserici și mănăstiri. La sfârșitul secolului al XIV-lea, venele de argint scădeau și până în 1460 doar aproximativ 6.000 de oameni trăiau încă în interiorul zidurilor orașului Freiburg.

Un oraș universitar, Freiburg a evoluat de la concentrarea sa pe minerit pentru a deveni un centru cultural pentru arte și științe. Era și un centru comercial. Sfârșitul Evului Mediu și începutul Renașterii a fost o perioadă atât de avansuri, cât și de tragedii pentru Freiburg.

În 1457, Albrecht VI, regent al Austriei Ulterioare, a înființat Albert-Ludwigs-Universität, una dintre cele mai vechi universități din Germania. În 1498, împăratul Maximilian I a deținut un Reichstag la Freiburg. În 1520, orașul a ratificat un set de reforme legale, considerate pe scară largă cele mai progresiste ale timpului. Scopul a fost de a găsi un echilibru între tradițiile orașului și vechiul drept roman. Reformele au fost bine primite, în special secțiunile referitoare la legea procesului civil, pedepsele și constituția orașului.

În 1520, Freiburg a decis să nu ia parte la Reformă și a devenit un centru important pentru catolicism în Rinul superior. Erasmus s-a mutat aici după ce Basel a acceptat Reforma.

În 1536, o credință puternică și persistentă în vrăjitorie a dus la prima vânătoare de vrăjitoare din oraș. Nevoia de a găsi un țap ispășitor pentru calamități precum Ciuma Neagră, care pretindea 2.000 de locuitori din zonă în 1564, a dus la o escaladare a vânătorilor de vrăjitoare care a atins apogeul în 1599. O placă pe zidul vechi al orașului marchează locul unde au fost arsurile. executat.

Secolele XVII, XVIII și XIX au fost vremuri tulburi pentru Freiburg. La începutul războiului de 30 de ani, în Freiburg erau 10.000-14.000 de cetățeni; până la sfârșitul ei au rămas doar 2.000. În timpul acestui război și al altor conflicte, orașul a aparținut în diferite momente austriecilor, francezilor, suedezilor, spaniolilor și diferiților membri ai confederației germane. Între 1648 și 1805, când orașul nu se afla sub ocupație franceză, a fost sediul administrativ al Austriei Ulterioare, teritoriile habsburgice din sud-vestul Germaniei. În 1805, orașul, împreună cu zonele Breisgau și Ortenau, au devenit parte din Baden.

În 1827, când a fost fondată Arhiepiscopia Freiburgului, Freiburg a devenit sediul unui arhiepiscop catolic.

La 22 octombrie 1940, Gauleiterul nazist din Baden, Robert Heinrich Wagner, a ordonat deportarea tuturor populației evreiești din Baden și 350 din Freiburg. Au fost deportați în tabăra Gurs din sudul Franței, unde au murit mulți. La 18 iulie 1942, evreii rămași din Baden și Freiburg au fost transferați la Auschwitz, în Polonia ocupată de naziști, unde aproape toți au fost uciși. [4] Un memorial viu a fost creat sub forma „amprentei” în marmură pe locul sinagogii originale a orașului, care a fost ars de nemții naziști la 9 noiembrie 1938, în timpul pogromului cunoscut sub numele de Kristallnacht. Memorialul este o piscină pentru copii și conține o placă de bronz care comemorează clădirea originală și comunitatea evreiască care a pierit. Pavajele din Freiburg poartă memorialele victimelor individuale, sub formă de plăci de alamă în afara fostelor lor reședințe.